De ce am primit „nein” de la Austria ?

 

Realitatea actuală care înspăimântă Occidentul este deplasarea centrului de putere spre Est... asta se vede tot mai clar în special după invazia rusă din Ucraina. Totuși, în ciuda puterii sale economice și a experienței sale politice, Europa nu acționează în concordanță cu acest fapt și dezvoltă dimpotrivă o atitudine reacționară care păstrează status quo-ul său.

Acest lucru îi aduce în mod firesc la punctul de a intra în conflict cu valorile și regulile care tot ei l-au creat. Și apare, chiar în inima ei, o Austrie care nu se poate reînnoi și nu se poate adapta la schimbările din lume. Ca și comparație România, spre lauda sa, își protejează propria identitate și în același timp este deschisă la schimbare putând da lecții multor democrații vestice.

Suntem pe agenda Europei începând cu anii 90 dar numai pentru a profita de resursele naturale: păduri, minereuri, gaze, etc. Toate chestiunile despre migrație, despre momentul ales sau despre corupție sunt praf în ochii orbului și nu le mai crede nimeni.

Abordarea de tip colonial a Austriei și a Țărilor de Jos nu este doar o atitudine ciclică specifică perioadelor electorale, ci se manifestă permanent în infrastructura politică, economică și culturală și a început să crească odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice. 
Datorită naturii și istoriei sale, Austria se află față în față cu un „val naționalist” serios care nesocotește și calcă în picioare regulile de bază Europene. Din pacate, UE nu a putut produce o nouă politică  care să se opună acestui val extremist dimpotriva, a căzut în capcana lor

De fapt Schengen care este un proiect de democrație și liberă circulație, ar avea în acest moment două opțiuni; Fie ar accelera procesul de integrare global și ar găsi o ieșire mai pluralistă cu un model aplicabil în nod egal tuturor, fie ar închide granițele și ar reproduce imperialismul. UE este tăcută și incapabilă să condamne acțiunile Austriei și Olandei pentru că a ales a doua cale. Cine știe, poate că votul recent e o oportunitate istorică pe care Europa o oferă României, pentru a ne gândi serios dacă facem din occidentalizare (și aderarea la Schengen) o chestiune de viață și de moarte sau rămânem cu principile noastre așa cum sunt ele, rele sau bune. Pentru că o cultură politică care produce colonialism, rasism și inechitate nu are și nu ar putea avea ca rezultat un sistem egalitar care să fie model pentru întregul continent. Europa de est, mai devreme sau mai târziu, s-ar confrunta cu acest sistem de „ egalitate ” discriminatoriu, nemilos și înșelător impus de către Occidentul conservator.

Pentru a înțelege de ce Occidentul a ajuns în acest punct, este necesar să ne uităm nu numai la trecutul său colonial, ci și la abordarea sa culturală actuală, la încercarea de a impune statelor membre un model unic condamând la uitare întreaga lor tradiție și istorie.

In scurt timp acestor oameni le va fi rușine de opincile din picioare, de mămăliga de pe masă, de doinele sau cântecele vechi și-și vor pleca capul  la pământ în fața tuturor.

Dar acum e capătul acestei nefericite aventuri iar România se află, în sfârșit, la locul potrivit în această luptă.